calc vinul în picioare magdalenice
descompun mesele în cine și taine reciproce
roaba domnului umblând printre rânduri în pielea goală
chemându-mă spre șira spinării
din pahare de plastic și vodkă de un leu
ca o ființă din preistoria ochiului
călit în bătăliile budoarului

aici este locul unde fiecare își bea mințile
spune anunțul citit de un etilic restului incredibil al lumii
care se scurge ca o pastă
din toate încheieturile ușii

și cum căzutul în picioarele mesei este doar o chestiune de moment
mă înclin iepei cu aromă în formă de femeie
culeg treptele abandonate din ceilalți oameni
care s-au lăsat de ei înșiși
îmi fumez până la os ultima țigară
mușc nebunește după jumătățile de măsură ale alexandrei
căzută într-un zâmbet imberb de câteva minute
și vomit în numele tuturor celor prezenți

vei spune că sunt puțin probabilul din viața ta
dar fiind mult prea atentă cu salvarea balenelor verzi
ai ignorat cu desăvârșire cuvintele mele tăvălite
prin alte femei

oricum ar fi
eu nu sunt liberul tău arbitru
cum nici tu nu ești o fluturoaică de catifea
descălțată iremediabil între coapse
amândoi am apucat gările de coadă
și le-am izbit
până ne-au sărit trenurile din orbite


cunoștem destinul șinei în minte inimă și rațiune
toarce din toată sfârșirea
are degetele mai lungi decât noaptea după decapitare
când își zbate sângele uscat ca un monolog
în zodiacul chinezesc
și cu toate astea
enumerările pe banda rulantă continuă
dinspre contextul isteric al sticlei spre litera neagră
postată în loc de sală de așteptare
pentru autopsierea în șir indian a masculinului răsturnat în feminin
din locomotivă înspre oraș
din oraș în gura străzii
din stradă în pantoful doamnei care adie călduroase saluturi
cu batista de unică folosință

când s-a aflat adevărul
oamenii și-au abandonat în grup
cinele
reciprocitățile
trenurile complet oarbe din fabricație
sângele din alcool
tălpile magdalenice chemând spre șira spinării
paharele de vodkă nesăbuită
ochiul călit de bătrânețe al alexandrei
și eu murind
în numele tuturor celor prezenți